De cate ori ai simtit ca indicatiile profesorului din timpul clasei de yoga aduc mai degraba confuzie, decat claritate?
Stiu, de multe ori, mai ales daca esti la inceput sau ai o practica nu foarte consecventa.
Este nevoie de timp si multe ore de practica pentru a putea intelege cu adevarat si a imprima in memoria corporala semnificatia fiecarei indicatii.
Constientizarea corporala, felul in care iti simti si iti poti controla partile corpului evolueaza constant cu fiecare practica in care esti prezent/a in totalitate. Coordonarea actiunilor musculare pe care le presupune fiecare asana, sincronizarea cu respiratia, se vor rafina pe parcursul procesului. Cu aceasta serie de articole, mi-am propus sa te insotesc pe parcursul acestui proces si sa aduc mai mult context pentru a intelege miezul indicatiilor verbale oferite de profesorul care iti ghideaza practica.
Am simtit pe pielea mea cat de frustrant este cand nu intelegi efectiv ce ai de facut si cat de mare este diferenta atunci cand apare momentul de ahaaa!, insight-ul fizic care topeste indoiala “oare fac bine?”.
Voi incepe cu postura de baza in yoga, Tadasana/Mountain pose/Postura Muntelui.
Aceasta este si postura anatomica specific umana, bipeda. Pentru a simplifica si structura informatia, gandeste-te la 5 puncte esentiale ale posturii, pe care sa le ai in vedere:
Principiul aliniamentului postural este foarte similar cu cel al construirii castelelor din carti de joc: incepe cu o fundatie solida (talpile paralele, sub solduri), apoi aseaza straturile urmatoare cu grija:
Adu atentia apoi pe fiecare dintre punctele esentiale, unul cate unul:
- talpile imping in saltea (ridica usor degetele picioarelor pentru a activa arcurile talpii)
- genunchii sunt relaxati, ii poti indoi foarte putin
- bazinul in pozitie neutra, atat noada, cat si osul pubian sunt orientate in jos (prin activarea muschilor abdominali, buricul se apropie de coloana, dar se pastreaza curbura naturala in zona lombara)
- umerii sunt usor rulati inapoi si in jos, claviculele in linie dreapta, paralele cu podeaua
- crestetul capului se inalta (coloana se alungeste, se creeaza spatiul intre vertebre, bazinul se departeaza de cutia toracica)
Pelvisul este delimitat in fata de osul pubian, iar in partea din spate de coccis (noada). Este centrul de greutate al corpului. Astfel, se poate înclina spre față, spate sau in lateral.
Atunci când pelvisul este aliniat într-o poziție neutră, greutatea este distribuită echilibrat pe vertebratele și discurile coloanei vertebrale.
Postura anatomica corecta presupune o usoara inclinare in fata a pelvisului, astfel incat se creeaza o curbura lombara naturala.
Insa, inclinarea pelviană anterioară (pelvisul este inclinat prea mult in fata, curbura lombara se accentueaza iar muschii spatelui se strang) și înclinarea pelviană posterioară (o rotație înapoi și în sus a osului pelvin) sunt anomalii foarte frecvente în ceea ce privește orientarea pelvisului. Dacă pelvisul este înclinat înainte sau înapoi, coloana vertebrală este plasată într-o poziție nefericita, ceea ce determina dureri lombare, lordoza (in cazul inclinarii in fata), cifoza (in cazul inclinarii posterioare. In cazul scoliozei, aceasta poate fi uneori asociata cu inclinarea laterala a pelvisului.
Importanta bazinului in reeducarea posturii corecte a corpului este foarte importanta, iar primul pas este constientizarea felului in care il tii, atunci cand mergi sau cand stai in fata ecranului, pe scaun. Stilul sedentar poate determina sau agrava dezechilibrele posturale.
Yoga este unul dintre cele mai placute moduri in care poti acorda atentie corpului, observa propriul corp, explorandu-l in cele mai diverse posturi, ghidat/a din interior de respiratie. Mintea se linisteste, corpul se relaxeaza si in acelasi timp putem combate neajunsurile stilului de viata ce cauzeaza dureri de spate, probleme ale coloanei, rigidizarea corpului, pierderea tonusului.
Nu e nevoie sa atingem extremele de flexibilitate si de forta asociate acestei practici, ci ne putem bucura de nenumaratele beneficii ale unei posturi aparent simple si putin spectaculoase cum este Postura Muntelui.
La prima vedere banala, chiar plictisitoare – starea de prezenta, a observatorului care nu interpreteaza ci experimenteaza este cea care poate schimba aceasta perspectiva. Mintea te poate fura din prezent: te poti surprinde rataci pe cate un gand (poate chiar acela care iti comunica “m-am plictisit”), dar te poti refocusa constient pe senzatiile din corp, folosind mintea pentru a deveni si mai prezent/a.
Inchide ochii si vizualizeaza un munte: incepe sa simti senzatiile, trairile pe care ti le genereaza in interior imaginea muntelui: stabilitate, siguranta, neclintire. Baza muntelui e stabila (talpile), de neclintit, varful lui strapunge cerul senin (crestetul capului). Observa cum se modifica postura, in functie de ce face mintea.