Ce ne învață Shavasana în practica yoga?
Care este postura yoga ce nu ar trebui sa lipsească din nicio practica fizica yoga?
Cel mai probabil, te-ai dus deja cu gândul la una dintre posturile cele mai active si solicitante, cu beneficii nemaipomenite dacă reușești sa rezisti cu muschii în flăcări încă 5 respirații.
Răspunsul vine ca o surpriza pentru tendința de acțiune și superstimularea cu care ne-am obișnuit în jurul și interiorul nostru: Shavasana / The Corpse pose! O postura care ne invita sa suspendam agitația și acțiunea pentru a-i permite corpului sa se linisteasca.
Echilibrul dintre supra-stimulare si odihna
Ma grabesc, nu am timp pentru liniste!
În stare de repaus, corpul se reface și sistemul nervos se echilibreaza, oprindu-ne din modul lupta sau fugi (sistemul nervos autonom simpatic – cu a cărui suprastimulare ne-am acomodat atat de bine, incat o identificăm cu starea obisnuita) prin activarea sistemului corespondent, responsabil de relaxare, odihna si digestie (sistemul nervos autonom parasimpatic – acea parte a creierului activa în absența factorilor considerați stresanti).
Ti s-a intamplat ca, din lipsa de timp, sa sacrifici acest moment firesc de respiro, esential pentru functionarea echilibrata a corpului si a mintii? Cand te simți pe fugă, cu cata usurinta poti rezista sa stai, pur si simplu, pentru cateva clipe?
Sa fii complet prezent în spațiul interior, retragandu-ti atenția dinspre orice stimul exterior, poate părea plictisitor, dacă nu chiar amenințător – ca și când te-ai trezi aruncat în podul unei case nelocuite, intr-un spatiu complet străin, abandonat și plin de lucruri vechi, dezordonate.
Spatiul interior in contratimp!
Ofera-ti timpul pentru a te intalni cu tine insuti!
Shavasana ne invita sa ne bucurăm de simpla stare de a fi, de a sta fara sa ne angajam in nicio activitate, concentrandu-ne pe bogatia de senzatii, idei, emotii, stari din interior.
Privind din afara, poate parea ca nu faci nimic, insa in interiorul tau se pot desfasura mai multe procese benefice: poti gasi solutia creativa pentru o problema cu care te confruntai demult, raspunsul la intrebari importante, claritatea dobandita prin lipsa stimulilor te poate ajuta sa iei decizia potrivita intr-un moment crucial, inspiratia si motivatia sa mergi mai departe.
In mare parte, problemele cu care ne confruntam izvorasc din resistentele de a accepta momentul prezent, atitudinea de a cauta placerea si a evita suferinta, neintampinand pozitiv realitatea, atunci cand nu se potriveste cu ceea ce ne-am imaginat despre aceasta realitate deja. Blocajele apar atunci cand obiectivele pe care le stabilim cu mintea logica si rationala sunt in conflict cu emotiile, starile interioare, cu latura intuitiva si profunda, cu nevoia de sens.
De ce nu reusim sa fim fericiti atunci cand obtinem ceea ce ne dorim?
Crestem conditionati sa fim eroi, persoane speciale, ne dorim sa fim fim functionali si productivi 24h/24, 7 zile/7, investim în aparentele noastre, in masca sociala, afisand o imagine de succes, putere, iar increderea de sine ajunge sa depinda de confirmarile si validarile din partea celorlalti (Ego). Ne dorim sa fim placuti, apreciati, si iubiti de ceilalti si de cele mai multe ori am prefera sa evitam conflictele sau chiar sa spunem ceea ce gandim cu adevarat, de teama ca vom pierde aceasta imagine dezirabila în ochii celorlalti, si vom ajunge sa fim abandonati si condamnati la singuratate si izolare.
Este ceea ce am invatat sa facem cu totii, din dorinta sanatoasa de a fi iubiti, de a iubi si de a avea conexiuni satisfăcătoare cu cei din jurul nostru – însă fără a fi în același timp sinceri cu propria persoana, cu propriile stari, emotii, dorinte si nevoi, putem ajunge sa ne simțim singuri si nefericiti, chiar si atunci cand obtinem succesul si relațiile pe care ni le-am dorit.
Mintea este conditionata de experiența trecută, rezultand anumite tendinte ce pot deveni tipare obișnuite de comportament, cu care Eul se identifica. Care este originea acestor tipare și cum ajung acestea sa genereze stres și suferința, sfarsind prin a ne bloca dezvoltarea?
Conditionarea Eului incepe inca din copilarie si pe masura ce ne maturizam, tensiunea interioară crește. Yoga poate deveni o un mod de a observa și conștientiza aceste conditionari, ajutandu-ne sa descoperim cine suntem, adevarata noastra esenta, de sub aceste tipare prin care ne autosabotam inconștient.
Ne identificam cu mentalități, preconcepții, dorințe și temeri inconstiente, dezvoltate încă din copilăria timpurie sau chiar moștenite transgenerational. Atunci cand reactionam la experiență fără sa conștientizam filtrul mental prin care evaluam experienta, considerand-o a fi buna sau rea, vom reusi mai greu sa gestionam emotiile rezultate in urma evaluarii, in special a celor negative. Situația se complica atunci cand mintea este stresata sau anxioasa: in momentele de stres ne lipsește claritatea, si picam in capcana identificarii cu tiparele noastre cunoscute.
Yoga ne conduce spre conștientizarea faptului ca sursa stresului și a oboselii este agitația interioară, cauzată de supraexpunere și hiperstimulare, lipsa clarității și ignoranță sau falsă înțelegere despre nevoile reale.
Sa ne imaginăm pentru o clipa ca ne uităm la un pahar cu apa, insa sticla paharului este murdara, plina de praf. Ca o consecință, apa va părea terna, lipsită de orice strălucire. Cam așa am putea descrie și felul în care vedem experiențele din viața, atunci când mintea este innorata de anxietate, dorinta obsesiva, furie, preconceptii, asteptari si atasamente.
Fiecare dintre noi își conduce viața după un sistem de valori, mai mult sau mai putin constient, care serveste drept busola si se bazeaza pe impresiile noastre despre cum ar trebui sa traim. De regula, ne dorim sa avem o casa, relații satisfăcătoare și un loc de munca, pentru a ne asigura siguranța zilei de maine. Cautam experientele care sa ne faca sa simtim plăcere și confort, în timp ce ne dorim sa fim persoane placute, pentru a putea fi acceptati social. Astfel, suntem conduși de dorințele și fricile noastre, însă ceea ce ne dorim de fapt este eliberarea de aceasta goana dupa stimuli. Fear of missing out, una dintre cele mai frecvențe stari neplacute de care ne lovim in zilele noastre, reprezinta chiar imposibilitatea de a accepta aceasta nevoie reala: de a ne retrage din mijlocul stimulilor pentru a ne lăsa spațiu sa decantam ceea ce diferitele experiențe au lăsat în interiorul nostru.
Rana primara a insuficientei
Cu totii avem in interior o rana primara a lipsei, senzatia viscerala de gol inauntrul fiintei noastre pe care cautam sa îl umplem cu orice stimul suficient de interesant cat sa ne distraga atentia, insotita de o stare de nesiguranță generata de schimbarea continuă din jurul nostru. Astfel, partea materială capătă un loc foarte important in viata noastra, asigurandu-ne siguranța și confortul, persoanele din jur de care ne atasam ne ajuta sa nu ne mai simțim singuri, iar planurile si obiectivele prin care ne raportăm la viitor ne consolează.
Bineinteles, traseul vieții noastre trebuie sa fie încununat de succes, așa ca la fiecare pas atarna deasupra capului frica de a nu face suficient, de a nu fi suficient de buni. Din cand in cand, constientizam ca ceva nu e în regula, însă nu putem sa descoperim atat de usor ce, avand in vedere ca cei din jurul nostru fac exact la fel, ba chiar pare că ei au succes, ca doar noi nu suntem in stare, așa ca revenim asupra obiectivelor noastre punand și mai multă presiune, tragand de noi cu și mai multă îndârjire.
Atunci cand facem aceeași greșeală iar și iar, ca o musca care se tot loveste de geamul pe care nu-l poate percepe, si nu reuseste sa inteleaga de ce nu poate zbura mai departe, apare suferința. Suferința este generata de tiparele prin care ne auto-sabotam – umbra noastra – care creaza situații de viață problematice și repetitive. Intensitatea problemelor crește gradual pentru a ne atrage atenția asupra lor, pentru a aduce lumina deasupra umbrei, eliminand astfel ceea ce psihanaliza numeste compulsia la repetitie.
Cum ne putem elibera de teama de a fi noi insine?
Primul pas pe care-l putem face pentru a da acest văl la o parte este orientarea atenției spre interior: conștientizarea realității noastre exact așa cum este ea, în plan fizic, mental și emoțional.
Cu cat nivelul de stres crește, sticla paharului prin care privim apa devine și mai opacă, cauzand mai multă neliniște, haos interior, și mai puțină fluiditate. Prin miscare si mutarea focusului de la ganduri catre senzatiile fizice ne poate elibera de tensiunile fizice, ajutand la curatarea sticlei prin găsirea focusului, conectarea cu respirația și fluidizarea energiei în corp.
În Shavasana, avem cel mai prielnic context pentru a fi curioși sa exploram interiorul, aducand lumina conștiinței în cea mai profundă dimensiune a ființei care, în absența constientizarii si lucrului cu sine, poate parea la fel de intunecata precum podul acelei case vechi, abandonat si plin de vechituri.
Vechiturile sunt acele conflicte personale nerezolvate, neconstientizate sau evitate, ce au căpătat puterea de a ne controla experiența, mentalități preluate din contextul social fără sa fie chestionate ori trecute prin filtrul propriilor valori personale și a nevoilor reale ale Sinelui, care ne conduc în direcții distructive.
Pașii următori ne poartă spre încetinirea ritmului, spre a-ti da voie sa fii, pur si simplu, nefacand nimic, fără a asocia repaosul cu sentimentul de vinovăție, de lipsa a utilității sau a sensului. Pentru ca este vorba de un tipar impamantenit în stilul de viața si împărtășit de cei din jurul nostru, nu va fi un proces foarte lin și ușor.
Dubiile, incertitudinile, întrebarea apăsătoare dacă ceea ce faci te va duce pe drumul cel bun sunt parte din procesul de schimbare, plin de incertitudine traversa si se vor estompa pe masura ce vei continua sa te asculti si sa fii sincer cu tine. În timp, nevoia de a primi validari din exterior se va transforma în semnale interne discrete prin care îți vei confirma dacă ceea ce faci e bine, în funcție de scopul propus, iar problemele se vor transforma în provocări in fata carora te vei simti increzator sa le faci fata.
De cele mai multe ori, atunci cand incetinim, de fapt, prindem viteza!
Așadar, cu următoarea ocazie cand vei simți ca in Shavasana nu faci nimic, observa gandul, conștientizează ce îți vine sa faci – dar, în ciuda impulsului de a te ridica, mai ramai puțin pana sa te întorci la ritmul accelerat obișnuit. Explorează de unde vine aceasta rezistenta, ce se ascunde în spatele plictiselii, a grabei?
